cum as putea sa fac o contestatie?

cum se procedeaza in cazul in care nu e dat gradul corect unui diagnostic?
..mai acum cateva luni am intalnit o mamica care a facut contestatie ,a trimis dosarul la Bucuresti,din motiv ca i sa luat gradul ,cand a implinit fata ei 18 ani...si mi-a spus ca raspunsul i-a venit c-am dupa un an si i s-a dat gradul inapoi.
nu am avut timp sa vorbesc mai mult cu ea ,cu acea mamica,cum a procedat ...poate stie cineva sa imi raspunda....
vreau sa ajut o ruda care are sindrom down are retard foarte scazut nu stie nici macar cati ani are,nu stie sa deseneze,nu stie culorile,nu stie nimic,se orienteaza asa la strictul necesar dar are nevoie de ajutor si la spalat si la mancare,a facut si o semipareza mana dreapta nu mai foloseste, are 40 de ani ....in fisa psihologica doctorita a recomandat ca are nevoie de insotitor dar comisia a hotarat gardul 2.
pana anul trecut a avut diagnosticul "oligofrenie" pus defitiv ,dar a fost chemata pentru verificare (a fost multi verificati ca sa nu fie cineva cu diagnostic fara sa fie bolnav),iar la ea era chiar cazul sa il mareasca si nu au luat in considerare nimic...persoana in cauza traieste la tara si chiar are nevoie de ajutor.

Se face sigur contestaţie la comisia natională, dar mă gândesc că e aberant să primeşti răspuns după un an, că termenul cred că e tot de maximum 30 de zile, ca la orice petiţie, reclamaţie etc.

scuze, că am trimis fără să termin. Vroiam să spun că, contestaţia se depune tot la comisia judeţeană şi trimit ei la comisia naţională. Sora mea a incercat acum mai mulţi ani pentru diabet. Nu a reuşit nici acolo, dar aşa a procedat. Uite şi un link, ce am găsit:

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

la intrebarea 5

Intrebarea mea este unde sa depun dosarul ptr contestatie ?...exista o adresa la comisia nationala?... dosarul poate fi pus intr-un plic si trimis?

multumesc nico ptr raspuns...la ea a trecut termenul de 30 de zile...chiar nu se mai poate face nimic?

Scriu în speranţa că îmi va răspunde cineva, chiar dacă ultimul mesaj e din 2010, poate cineva mai intră pe aici.
Eu ce pot să fac dacă nu sunt sigură de diagnosticul pus copilului? Acum aproape 1 an a fost diagnosticat cu autism atipic. Face terapie.
În dorinţa de a afla şi alte păreri, am consultat un psiholog şi 3 terapeuţi (în căutare fiind) şi oamenii se uită la mine ca la o nebună, zicându-mi că acesta nu e copil cu autism. Eu ştiu că autismul nu se vindecă niciodată, măcar să facă terapia terapiilor din lume, la normalitate nu se ajunge niciodată (cel puţin dacă nu va fi la prima vedere catalogat drept autist, cel puţin un "ciudat" tot va fi), deci după 8 luni de terapie n-are cum să fie văzut copilul ăsta normal dacă ar fi fost autist (cum e în acte). Nu mai suport situaţia asta. De un an de zile sunt distrusă că uite ce nenorocire ni s-a întâmplat (sunt sigură că părinţii ce trec prin asta ştiu despre ce vorbesc), iar acum aud din ce în ce mai des că acesta nu e un copil autist (sigur e minunat).
Chiar se poate greşi atât de mult în astfel de diagnostice?
Ce se întâmplă dacă mergem la altcineva şi se adevereşte că s-a greşit? Se trece cu vederea pur şi simplu?
La ce centru să mă duc ca să fiu sigură că se vor uita la copilul meu şi îmi vor spune adevărul, fără să se gândească la banii pe care îi pot câştiga în urma terapiei?
Totul a pornit de la faptul că împlinise 3 ani şi nu vorbea decât cuvinte simple (mama, tata, papa, pa).

Din ce oras esti? se poate sa fie gresala, daca e varsta prea mica ..acum nu stiu in ce stadiu e copilul acum. e bine? A facut progrese? Nu prea inteleg nici ce fel de contestatie vrei sa faci, sa contesti diagnosticul? suntem parinti aici, pe forum, iti raspundem la intrebari in masura in care ne pricepem si noi, poate te mai linistesti putin [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Mulţumesc frumos pentru răspuns.
Vreau să ştiu dacă se poate greşi diagnosticul? Poate copilul la momentul acela avea alte probleme şi de aia dădea impresia de copil autist? Nu ştiu ce să zic.
Progresele s-au văzut după 1 lună de terapie cu noi părinţii (aşa cum ne pricepeam). Am rămas uimiţi de cât de repede putea să înveţe ceva nou.Apoi a continuat cu terapeutul .

Acum după 8 luni e copil ca toţi copiii(mai are la limbaj de recuperat,vorbeşte cu greşeli gramaticale, dar te poţi înţelege cu el).
Am hotărât să schimbăm terapeutul şi de când am început căutările 3 terapeuţi l-au văzut şi mi-au spus că vin dacă vreau să le dau banii,dar vor lucra cu el nu ca cu un copil autist că nu este. Asta mi-a dat şi mai mult de gândit,având în vedere că lumea azi face orice pentru bani,s-au găsit printre ăştia care îmi spun direct pentru ce îmi vor lua banii(va fi pe post de bonă,dar mai scumpă).
Eu mă bucur să aud asta,dar vreau să fiu sigură că nu greşesc. Toţi oamenii care au intrat în contact cu copilul meu şi au ştiut de la mine de problema lui,se uită la mine ca la nebună în sens că am copil normal,dar eu în fac altfel.
Nu mai suport să fiu învinovăţită,nu mai suport să nu ştiu exact ce-i cu el. N-am vrut să mă comport ca o dementă care nu acceptă că are copil cu probleme şi să umblu la sute de medici. Am zis că asta e,am avut încredere în cei de la Obregea şi în terapeutul de acum.Acum nu suport să nu mai ştiu ce şi cum.
Sunt aproape de Bucureşti,dar dacă e nevoie mă duc în oricare oraş din România numai să aflu adevărul despre copilul meu.
Vă mulţumesc din suflet pentru orice răspuns.

O evaluare profesionista se face de catre cineva cu experienta si prin aplicarea unor scale de evaluare complexa, care cuprind atat aspecte legate direct de observarea copilului (atat in timpul unor activitati, cat si in afara lor), precum si din raspunsurile pe care le da parintele la anumiti itemi. Sunt deja depasite de mult scale gen Portage, CARS etc. Sunt evaluari ce se fac si zile in sir daca asa doreste parintele si are posibilitatea financiara sa le acopere (copilul fiind observat in diferite medii: acasa/ in parc intre copii/ in magazin etc)

Daca dvs. doriti sa va linistiti si sa obtineti un diagnostic exact al copilului dvs, desigur ca puteti apela la o astfel de evaluare. Dar indiferent de persoana care il va evalua, daca este o persoana cu etica profesionala, va va da un diagnostic si un raspuns privind starea copilului de acum, in prezent, cand il observa si evalueaza acea persoana.
Nu o sa poata sa isi dea cu presupusul ce a fost in trecut...

Eu vi-as recomanda in Bucuresti, noul centru New Odyssey, pentru evaluare.
Cunosc copiii care sunt sub coordonarea specialistilor de acolo si cat de profesionist se lucreaza cu ei (nu ca si clienti/pacienti ai centrului, care de abia s-a infiintat, ci care au echipe acasa si li s-au asigurat evaluari si coordonari de ani de zile).

Fiindca dvs aveti nevoie de o evaluare detaliata, care sa surprinda orice mica problema ar mai fi ramas de rezolvat (daca este cazul) si nu doar 10 minute intr-un cabinet la spital unde-l verifica daca are contact vizual/daca raspunde la nume/ va intreaba cum sta cu autoservirea etc.

Cu atat mai mult ca a avut un asa progres in timp scurt, trebuie sa depistati daca mai sunt si acum arii unde nu este la nivelul copiilor de varsta lui si sa recuperati si acolo.
Poate a fost vorba doar de o intarziere pervaziva de dezvoltare....oricum, banuiesc ca nu v-ati fi alarmat degeaba si nu mergeati cu el la medic si nu incepeati terapia, daca totul era normal in acel moment. Dvs ca parinti care sunteti tot timpul cu copilul ati putut observa semne care v-au ingrijorat la acel moment.
Nu cred ca este cazul sa va justitficati dvs in fata cunoscutilor pentru ceea ce ati facut cu copilul dvs, mai ales ca ati facut pentru binele lui. De aceea daca va doriti sa obtineti o hartie pe care sa o puteti arata justificativ unora si altora, nu cred ca merita sa va risipiti timpul, banii si energia.

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
NEW ODYSSEY, CENTRUL DE EXCELENȚĂ ÎN ANALIZA COMPORTAMENTALĂ APLICATĂ
sediul din strada Dr Burghelea nr. 16, Bucuresti
Persoana de contact:
Alina Bobarnac
Membru fondator New Odyssey
Tel: 0737 519 111
E-mail: [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]Da poate ar fi bine sa urmati sfaturile lui Cami, cu liniste si calm. Eu sunt convinsa ca atti vazut ceva la copil si de aici semne de intrebare si drum la specialisti. Intuitia mamei e de multe ori mai buna decat orice diagnostic. Eu am mai auzit cazuri recuperate rapid, in cateva luni, doamne ajuta sa fie la fel si in cazul copilului d-voastra. multa rabdare va doresc!

"Vreau să ştiu dacă se poate greşi diagnosticul? Poate copilul la momentul acela avea alte probleme şi de aia dădea impresia de copil autist?"

E greu de spus dacă diagnosticul a fost greşit sau nu şi nici nu ştiu dacă mai are aşa mare importanţă... Sigur, diagnosticul este influenţat (sau mai corect spus evaluarea e influentaţă) de starea copilului în acel moment (de asta nu e bine să fie evaluat doar 5 minute, într-o şedinţă), dacă e obosit, plictisit, flămând, irascibil, într-un mediu care i se pare "neprietenos" şi, deopotrivă, de "uşurinţa" cu care evaluatorul (medic sau psiholog) pune diagnosticul (sunt specialişti care pun diagnosticul "de la uşă", alţii îl pun foarte târziu, după multe evaluări, chiar dacă sunt probleme evidente... În plus, există foarte mulţi copii care la un anumit moment au diverse probleme de dezvoltare, de comportament, care pot sugera TSA, dar cu o intervenţie precoce, corectă şi consecventă evoluţia ulterioară să fie absolut normală (se poate să fie cazul vostru) sau cel mult să persiste numai o tendinţă de a dezvolta comportamente nedorite, diverse "ciudăţenii" şi atât, care necesită supraveghere permanentă şi intervenţie inainte de a deveni adevărate probleme. La copiii din această categorie, dacă nu se intervine şi nu se corectează problemele, acestea nu se remediază de la sine ci, dimpotrivă, se înmulţesc şi se agravează şi pot dezvolta tulburări de tip autist. Deci, ce ai făcut până acum, să nu regreţi nicio secundă, că a fost atitudinea cea mai corectă.

"Am hotărât să schimbăm terapeutul şi de când am început căutările 3 terapeuţi l-au văzut şi mi-au spus că vin dacă vreau să le dau banii, dar vor lucra cu el nu ca cu un copil autist că nu este".

După părerea mea de simplă mamă, ceea ce au spus cei 3, e foarte corect. Psihologii nu intervin numai în caz de autism, şi nu numai dacă copilul e autist trebuie să apelezi la psiholog. Dacă îţi permiţi financiar, dacă observi încă anumite lucruri în neregulă la copil (orice, nu neapărat tulburările incluse în TSA) şi nu poţi să le rezolvi singură sau nu eşti sigură că procedezi corect, e absolut normal să consulţi un psiholog, să lucreze doar pe ariile unde nu e "în standarde". Dacă reuşeşti singură (de multe ori cele mai bune rezultate le obţin chiar părinţii!) , evident nu are sens să dai bani degeaba.

Multă baftă şi aşteptăm veşti foarte bune!!!!!

Vă mulţumesc mult pentru răspuns.
Ţin să precizez că într-adevăr am apelat la medici pentru că singura lui problemă era că nu vorbea deşi se apropia de 4 ani (începuse, dar era ecolalic, repeta totul după noi). De aici din Portage era şi logic să aibă lacune şi la aria socială şi cognitivă, dar pe limbaj era problema cea mai mare. Acum e în urmă la limbaj cam cu vreo 6 luni (maxim), după Portage. Pe cognitiv şi social e ok. Alte teste nu am făcut.
Am greşit mult ca părinţi în faţa lui; fiind ocupaţi cu munca, copilului îi revenea atenţia noastră doar pentru lucruri elementare să le zic aşa (să fie curat, spălat, sătul, să doarmă la timp, să iasă la plimbare). Capitolul comunicare parcă era încheiat. Nici noi părinţii nu suntem foarte vorbăreţi, aşa am trecut peste comunicare (din păcate). A început de foarte mic să stea la PC, Ipod şi alte prostii de genul, acum sunt folosite doar ca recompense şi nu la jocuri, dar la desene.
Mersul la grădiniţă a fost un mare şoc pentru el. Nu a înţeles ce i se întâmpă şi de ce trebuie să meargă acolo. A protestat prin refuzul de a mânca, dormi şi merge la toaletă acolo. A fost foarte trist, dar noi nu l-am înţeles la acel moment. Am insistat să meargă şi încă la program prelungit (crezând că e un alint de a lui).
Mulţi îmi spun că nu contează diagnosticul, important el să fie bine. E adevărat, cu toate astea nu mă pot împăca cu gândul că un copil poate fi diagnosticat cu autism doar pentru că nu vorbeşte. Alte ciudăţenii nu are şi nici nu a avut. Poate fi o ciudăţenie că era cuminţel, ori totuşi se datorează temperamentului moştenit (eu melancolică, soţul flegmatic, bunicii înclină spre temperament flegmatic)?
Ne-am schimbat şi noi mult faţă de el. E un copil plin de viaţă, vesel, jucăuş, caută joacă cu noi (ne provoacă, ne cheamă să ne jucăm cu el), e altfel.
Am făcut terapia chiar dacă nu eram siguri de nimic, pentru a nu regreta nimic mai târziu căci timpul nu ne aşteaptă pe noi. Îmi era frică să nu îi facă rău, dar sper că a fost alegerea corectă.
Vineri suntem programaţi la un centru. Dacă doriţi pot să vă scriu ce ni s-a spus acolo.
Vă mulţumesc tuturor .

Sigur ne interesează ce faceţi şi în viitor!