Emisiune Tv

Ieri la Antena 3 la emisiunea La ordinea Zilei s-a discutat despre Adrian Sobaru care vrea sa plece din tara! Aici emisiunea:
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
Diseara 15 Martie la 22 va fi prezent la antena 3

Actorul si regizorul Tedy Necula in cadrul galei "O singura voce pentru dizabilitati" organizata in 21 martie 2013 la Palatul Parlamentului (sala I.G. Duca).

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Andreea Sorescu

Astăzi am avut onoarea să
îl întâlnesc pe Teddy Necula, tânărul cu tetrapareză, protagonist în copilărie al filmului Noro. Tudor este acum un talentat tânăr regizor.Azi Teddy mi-a dat lecții de viață, inspirație și optimism. Și multe momente de reflecție. Și îl citez sau parafrazez:
"Viața, cariera mea mi-au fost create de telefoanele pe care le-am primit și la care am răspuns."
"Definiția persoanei cu dizabilități este acea persoană care are curajul să spună cel puțin o dată în viață: Nu pot."
"Schimbarea nu stă în discuții și în așteptare. Stă în noi și în ce facem acum, când trebuie făcut ceva. Nu mâine, spunând lasă că mai am timp."
"Unul dintre locurile în care trebuie să se facă schimbări și pentru persoanele cu dizabilități este locul în care ne aflăm acum - Parlamentul - cea mai mare Casă de Producție a țării."

Cu mii de scuze că de mult nu am mai trecut pe aici, vreau să vă anunț că în această seară, pe Trinitas TV, la emisiunea O viață sănătoasă, va fi invitat Andy Bondy inițiatorul comunicării PECS. Emisiunea va fi în reluare mâine dimineață, de la ora 7 la ora 8 și se pare și de la ora 14,30 la ora 15,30. Vă îmbrățișăm cu drag. Doamne ajută să auzim de mai bine.

În această seară, pe Trinitas TV, de la ora 21,00 e invitată d-na psiholog Lili Covaci, cea care a implementat în România metoda PECS ( l-a adus în țară și pe Andi Bondy). Emisiunea va fi și mâine în reluare dar nu știu exact de la ce oră.
Vă îmbrățișăm cu drag.

Emisiune de pe antena 3 , despre tinerii cu dizabilitati din centrele romanesti . oribil , nu credeam ca in anul 2013 se mai pot vedea asemenea imagini :


emisiune dion 19 mai aici ;
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Superreportaj , aseara la tv :


[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]


Prizonieri în închisorile minţii

Poezia lor stranie a fascinat, ani de-a rîndul, specialişti în sănătatea mintală, dar şi jurnalişti, scriitori, realizatori de film. În realitate însă, suferinţa unei persoane atinsă de o tulburare din spectrul autist este una atroce.


Nu înţeleg lumea la fel ca noi şi de aceea, ea li se pare, în fiecare secundă, străină şi ameninţătoare. Nu înţeleg sentimentele oamenilor asa zis normali şi de aceea ei trăiesc într-o lume rece si distanta. Le e extrem de greu să descifreze subtilele ecuaţii ale unei adaptari sociale, drept pentru care vor fi toată viaţa în marea lor majoritate, nişte exclusi. În plus, ca şi cum toate acestea n-ar fi fost de ajuns, în Romania, tara tuturor posibilităţilor, tratamentul unei astfel de afecţiuni costă o familie în jur de 5000 de lei lunar. Sumă la care statul contribuie cu circa 500 de lei lunar.

Cum arata lumea unor... prizonieri în închisorile minţii şi, mai ales, ce înseamnă tratametul unei disfunctionalităţi de lux, în Romania anilor 2013, aflaţi dintr-un reportaj semnat Gheorghe Preda. Imagine, Horia Russu şi Marian Laciu.

Psihiatrul Leo Kanner este cel care a descris, in 1943, pentru prima dată, autismul, in momentul in care 11 copii au ajuns la clinica sa. Ei prezentau o combinaţie de grave deficite de vorbire, marcate de anormalitaţi în interacţiunea socială şi o înclinaţie spre comportamente stereotipe, repetitive şi ritualice.

Diagnosticul primit de copii: autism infantil.

Deşi iniţial era observat în copilărie, acum este clar că autismul e văzut ca o disfuncţie care se manifestă pe tot parcursul vieţii. Iar tipul şi severitatea se modifică în timp odată cu dezvoltarea individului.

Autismul reprezintă o tulburare globală şi precoce a dezvoltării care apare înaintea vârstei de trei ani, caracterizată prin funcţionarea deviantă şi/sau întîrziată în unul din următoarele domenii: interacţiune socială, comunicare verbală sau nonverbală, comportament.

Pe lângă aceste trăsături specifice, tulburarea este însoţită adeseori de fobii, perturbări ale somnului şi ale alimentaţiei, crize de manie şi gesturi auto- agresive.

Primele semne ale autismului apar în viaţa copilului în jurul vîrstei de un an.

El are o totală lipsă de reacţie la vocea sau prezenţa părintelui, nu zîmbeşte şi nu are contact vizual cu acesta. Nu răspunde cînd îl strigi pe nume. Nu vorbeşte, nu se uită la ce îi arăţi, nu urmează indicaţii. Preferă să se joace singur, avînd activităţi motrice stranii, şi de regulă repetitive. Aliniază jucăriile, le bagă în gură, la învîrte sau le răstoarnă.

Are fie o pasivitate stranie, fie o activitate aberantă şi în exces, şi de regulă se comportă ca şi cum nu ar fi conştient de venirea sau plecarea persoanelor din jur. Chiar şi a părinţilor.

"Părinţii cred la inceput ca e vorba de surditate. Apoi este indreptat spre medical de specialitate. Este important ca acel copil sa fie depistat timpuriu. Cu cit e mai timpuriu, sansele lui de recuperare sint mai mari", explică medicul psihiatru.

Diagnosticul de autism sau mai precis de tulburare din spectrul autist pus de către medicul specialist cade ca o ghilotină asupra părinţilor.

Cei mai informaţi ştiu că în vieţile lor şi în cea a copilului, ceva îngrozitor este pe cale să înceapă. Dar nu sint capabili sa prevadă ce va urma.

Află puţin mai tîrziu ca un copil atins de această disfuncţie nu beneficiază de tratament medicamentos decit limitat, si că trebuie să înceapă o terapie extrem de complicată şi de costisitoare care va dura uneori întreaga viaţă.

Specialiştii în sănătate mintală au ajuns în cele din urmă la un consens : un tratament adecvat şi început de timpuriu are un impact important asupra acestei disfunctionalităţi.

După ce copilul a fost diagnosticat cu o tulburare din spectrul autist e necesar ca el să înceapă o terapie într-unul din centrele de stat sau private care se află în Bucuresti şi în mai toate oraşele ţării.
Scopul acesteia este pe de o parte să faciliteze dezvoltarea socială şi a limbajului.

Pe de alta să reducă pe cît se poate, din problemele sale comportamentale, pentru că un copil atins de autism are o viaţă dominată de ritualuri, agresivitate, şi hiperactivitate.

Scopul final al oricărei terapii e acela de a determina dezvoltarea unor aptitudini pentru funcţionarea independentă a copilului şi a viitorului adult.

Prin analiza comportamentală aplicată, pe scurt ABA, copilului îi sint predate toate abilităţile pe care nu le are, conform stadiului său de dezvoltare.

Aceasta predare se face “pe paşi”, ţinîndu-se cont de vîrsta sa cronologică şi mintală, de problemele comportamentale si de gradul de afectare.

Interventiile asupra copilului sint multidisciplinare. El are nevoie în primul rînd să fie învăţat să vorbească, pentru că de multe ori se află în urmă cu aceste achiziţii la nivel de limbaj. Achizitii pe care un copil de vîrsta lui le are în mod obişnuit.

Pentru că posturile corpului său sînt stranii, sau supuse unor ritualuri repetitive sau hiperactive, interventiile psihologilor se fac şi la acest nivel.

Corectîndu-i în fiecare moment gesturile inadecvate sau puseele imprevizibile de agitaţie locomotorie.

E extrem de important ca el sa fie tot timpul stimulat senzorial pentru că altfel are tendinţa de se scufunda în lumea lui rece şi distantă.

Ca terapeut trebuie să ai o pasiune fără limite şi o răbdare de Sisif pentru a corecta zilnic, ore în sir, o triadă de deficienţe ale copilului autist. El nu este afectat doar în domeniul comunicării avînd un limbaj precar sau neadecvat. El este deficitar şi în zona socializării, pentru că are dificultăţi în a interpreta limbaje non verbale, priviri, gesturi, aflate totusi într-un context social.

Şi ei, şi viitorii adulti afectaţi de o tulburare din spectrul autist, nu ştiu să citească gîndurile, intenţiile, reacţiile posibile, şi sentimentele celuilalt. Nu pot să vadă lucrurile din perspectiva celuilalt.

In al treilea rînd imaginatia e grav afectată. Vor avea toată viaţa dificultăţi în a înţelege jocuri imaginative elementare, de a a- şi asuma roluri , de a iniţia jocuri şi căutari aventuroase.

Chiar si intr-o situatie banala, mintea lor poate fi la un moment dat supraîncarcată cu informaţii, cu semnale neaşteptate, cu solicitări multiple, care nu pot fi prelucrate rapid şi nici organizate în structuri coerente.

Să pui copii să se joace împreună. Să aibă activităţi educaţionale comune. Să-I aduci în grupuri de socializare cu copii normali pentru a-i învaţa să interacţioneze cu aceştia.
Lucruri esenţiale, din perspectiva specialiştilor de la Asociaţia Invingem autismul.

Asociația este este o organizație neguvernamentală, înființată în 2009 și care are ca misiune să îmbunătățească viața persoanelor afectate de tulburări din spectrul autismului.

Nu de puţine ori motorul pentru pornirea unei astfel de organizatii este însăşi experienta traumatizantă în materie de autism a unuia dintre fondatori.

Cei mai mulţi terapeuţi spun că îşi tratează micuţii pacienţi în centrele in care lucrează cu aceiaşi dragoste pe care o au pentru proprii copii. In acelasi timp un părinte care are un copil atins de aceasta disfuncţie devine un terapeut pentru el, la rîndul lui. Asta dupa ce depaseste socul inţitial. Pentru că apariţia unui copil autist intr –o familie este echivalentă cu aceea a unui cataclism cu urmări incalculabile.

Nimic nu mai e ca înainte. Inevitabil unul din părinţi va abandona jobul pe care îl are, pentru a fi alături de copil 24 de ore din 24.

Viaţa socială a acestor familii devine de cele mai multe ori inexistentă, iar problemele care ţi se păreau ca părinte importante înainte nu mai au nici un sens acum.

Un singur lucru te preocupă obsesiv : sănătatea copilului tau.

Inveţi despre tine dar şi despre ceilalţi. Din dragoste pentru copilul tau si din sfişietoarea neputinţă pe care o simţi faţă de el, înveţi noi alfabete ale comunicării.

O familie care are un copil autist trebuie să gaseasca nebănuite resurse de răbdare şi de ce nu, de poezie.

Horia Rizea are 14 ani. Tocmai a fost admis la unul dintre liceele de prestigiu din Bucuresti. Sora sa Kitty urmează o terapie complexă in cadrul Asociatiei învingem autismul. Pentru că relaţia cu sora sa e una de un tip special Horia a hotărît să scrie o carte în care să povestească despre ce li se intampla.

Intr-o relatie dintre un copil autist şi familia sa stimulările sînt reciproce.

Tu ca părinte eşti obligat tot timpul să găseşti soluţii pentru tratamentul copilului tău. Iar el trebuie în permanenţă ocupat cu activităţi dintre cele mai diverse.

Compartimentul de consiliere şi asistenţă specializată pentru copiii cu autism din cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului a Sectorului 6 e unul din locurile care oferă în limita puţinilor bani pe care statul îi alocă, activităţi care vin în completarea terapiilor pe care micutii le urmează în centre specializate.

Andreea Dinica pshiholog la asociatia de mai sus spune (filmata cu mizanscena) despre activitatile pe care le face in camera cu multe jucarii si stimulari.

Toti specialistii care lucrează cu un copil autist sînt de regulă oameni optimişti.

Se gîndesc la recuperare, şi la posibilitatea ca acel copil sa fie în primul rînd integrat într-o şcoală normală.

Desi statistica e si aici severa. Marea lor majoritate merg la scoli ajutătoare alături de copii cu alte boli psihice, situaţie care nu e deloc favorabilă pentru ei.

Un autist poate fi un om extrem de inteligent. Creativ şi original iîntr-o zonă artistică. Extrem de pasionat de formalizari, formule, cifre, si calcule complicate. Iar pasiunea lor pentru arta e una reala.

Poate asta a stat la baza demersului Mirelei Marin actriţă la teatrul Mundi din Bucuresti.
Fiul ei Bogdan diagnosticat cu tulburări din sfera autistă a fost punctual de plecare al unei asociaţii care încearcă să ajute adolescenţii autişti sa comunice prin intermediul teatrului.

Autistul matur are mari dificultăţi în perceptia viitorului, în modelarea lui cu planuri, cu sens personal.
Adica sa si poata spune: azi să fac un lucru, mîine voi merge acolo, sau dincolo, în următoarele două luni voi realiza un anumit proiect. Imaginatia viitorului e săraca sau inexistentă.
Doar prezentul e linistitor, prezentul strîmt, închis în el însuşi, cu micile lui ritualuri şi jocuri pentru oprirea timpului, pentru prelungirea nedefinită a sigurantei iluzorii pe care ţi o dă prezentul.

Spaima autistului de dragoste şi bunătate este una permanentă. "Erau spaimele mele cele mai mari", spune autoarea cartii "Nicaieri niciunde", Donna Williams. Donna este scriitoare, compozitoare, scenaristă, consultantă în autism. Abia la vîrsta de 20 de ani a fost diagnosticată cu aceasta necruţatoare disfuncţie , după ce anterior primise diverse alte diagnostice.

Un autist are nevoie de dragoste, dar de una care să poarte masca detaşării şi a distanţei, o dragoste care să se manisfeste timid, şi chiar să aibă aparenţa răcelii. Şi care nu asteapta vreo formă de reciprocitate.

Dincolo de poezia stranie a bolnavilor diagnosticaţi cu tulburări din spectrul autist, rămîne o realitate dură: costurile extrem de ridicate ale unei interventii terapeutice de lungă durată cu sanse de reusita.

Pentru ca un copil să aiba parte de un tratament de circa 8 ore pe zi într-un centru privat, costurile pe care familia trebuie să le suporte se ridică la minim 5000 de lei lunar.

Autismul devine astfel o boală de lux destinată doar celor bogaţi ? Ce se întîmplă dacă nu ai cei aproximativ 5000 de lei de care ai nevoie in fiecare luna?

Ce şanse are copilul tău în a recupera enormul decalaj care îl separa de copii normali ?

Daca un inalt oficial al ministerului sanatatii isi imagineaza ca suma de 500 de lei poate ajunge pentru ingrijirea unui copil cu autism, inseamna ca si organele statului se dovedesc inca o dată...AUTISTE in raport cu proprii cetateni.

E simplu sa spui ca nu ai bani, poate si mai simplu, sa constati ca trebuie facut ceva. Ce anume trebuie facut, se pare ca nimeni nu stie.

Pentru ca, pina la urma, pare că toti acesti suferinzi de autism aproape ca nu exista intre preocuparile inaltilor demnitari.

Si asta in anul de gratie 2013, intr-o tara europeana care e foarte grijulie in a-si pastra aparentele de civilitate, dar care ramane la fel de balcanica în a-şi ascunde neputinţele sub preş.

[b style="font-weight: bold"][b style="font-weight: bold"][b style="font-weight: bold"]VIDEO PE LINK[/b][/b][/b]
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]