Zece lucruri pe care orice copil cu autism vrea sa le stii...

miercuri, 26 ianuarie 2011

Cum sa ne purtam cu copiii cu autism

Exista o multime de site-uri si ghiduri care furnizeaza informatii despre cum sa ne purtam cu o persoana diagnosticata cu autism. Ele ne invata cum sa ne apropiem de un copil cu autism, cum sa devenim prieteni cu el, ce isi doresc acesti copii cu autism si ce pot sa spuna ei din ceea ce isi doresc etc. Unele dintre aceste site-uri sunt chiar edificatoare, altele contin informatii comune, ce tin de educatia si abilitatile parentale, ce pot fi aplicate oricarui copil la un moment dat, nu numai celor cu autism.

Este extrem de important sa avem in vedere faptul ca un copil cu autism nu poate fi tratat dupa o carte ce ne invata cum sa inbunatatim calitatea vietii acestor copii.

Nu exista o reteta universal valabila pentru toti copiii cu autism, cunoscut fiind faptul ca nu exista doi copii cu autism identici. Prin urmare generalizarea este dificil de facut in terapia lor. Copiii pot reactiona diferit in aceeasi situatie, si prin urmare, ceea ce citim despre cum sa ne purtam cu acesti copii putem utiliza ca LINII DIRECTOARE si in nici un caz ca o REGULA, universal valabila. Putem invata din aceste ghiduri, fara a le urma cuvant cu cuvant. Interactiunea cu un copil cu autism poate varia foarte mult, in functie de specificul fiecarui copil in parte.

Trei aspecte sunt fundamentale in interactiunea cu cu un copil cu autism.

1. INFORMEAZA-MA.
Copiii cu autism nu se pot exprima pe sine atat de bine sau nu in totalitate, si au tendinta sa preia o informatie si sa o decodifice intr-un sens foarte literal.

Ex: Cand mama Vivianei gatea impreuna cu taticul ei in bucatarie si la un moment dat i-a cerut acestuia “sa arunce un ochi in tigaie” pentru a vedea daca s-au fiert legumele, Cristiana a facut o criza de isterie, justificata. Ce a inteles ea este ca mama ei i-a cerut tatalui sa isi arunce propriul ochi in oala , ceea ce poate fi considerat un lucru inspaimantator.
Ceea ce e important sa intelegem este ca acesti copii nu sunt niste roboti pe care trebuie sa ii hranim cu informatii si sa le spunem cum sa gandeasca. Cred ca pot spune fara a gresi ca cu cat petreci o perioada mai lunga de timp cu un copil cu autism cu atat realizezi mai bine ca nu poti sa fortezi un copil cu autism sa faca cum vrei tu sau sa il faci sa gandeasca intr-un anumit fel.
Ceea ce putem noi sa facem este sa le dam informatiile pe care ei ni le cer si sa ii ajutam sa aiba propriile lor opinii, nelunad decizii in locul lor. Putem spera ca un copil diagnosticat cu autism, atunci cand va fi mare, se va cunoaste atata de bine incat sa fie capabil ca, pe baza acestei cunoasteri, sa ia o decizie in ceea ce priveste scoala pe care doreste sa o urmeze, nefiind necesar ca parintii lui sa fie langa el la tot pasul, spunandu-I mereu ce sa faca.



2. NU MA ANEXA. IMPLICA-MA INTEGRANDU-MA

Nu cred ca multa lume face distinctia intre a “FI ANEXAT” si a “FI IMPLICAT”, intr-un grup, facand o anumita activitate. In Romania exista multi copii cu autism “anexati” in invatamantul de masa si foarte putini copii “implicati” in invatamantul de masa. Exista o diferenta intre a fi anexat si a fi integrat intr-un grup de copii. Am sa incerc sa clarific pe scurt aceste 2 concepte. In camera de terapie cand un copil este lasat doar sa priveasca ce se intampla cu un anumit joc atunci putem spune ca este “anexat” in acea activitate sau “inclus”. Cand copilul este invitat sa participe in activitate fiind siguri ca va reusi, acest lucru spune despre copil ca este “implicat” sau “integrat” in acea activitate. Daca facem analogie la ceea ce se intampla in clasele de copii normale, putem spune ca un copil cu autism desi este primit in acea clasa, poate fi perceput ca o corvoada pentru educator, deci este doar “ANEXAT” sau putem observa ca acel copil este implicat in diverse activitati pe care le poate face cu succes in cadrul clasei si atunci stim sigur ca el este “INTEGRAT”.
Oamenii eficienti in viata copilului cu autism sunt cei care gasesc o cale de a-l implica intr-o activitate de grup, oferindu-I sarcini pe care sa le finalizeze cu success si care sa ii intareasca copilului sentimentul ca este valoros. Spre exemplu Daniel, copil cu autism stie foarte bine sa puna scaunele la loc, dupa ce s-a finalizat o activitate de grup. Astfel, in fiecare zi, cand vine timpul el devine “vedeta”. Asta pentru ca a fost implicat in acea activitate, valorizat primind atentie pozitiva si incurajare si nu doar anexat.

3. NU MA JUDECA CI ACCEPTA-MA ASA CUM SUNT

Aceasta afirmatie se potriveste foarte bine pentru fiecare dintre noi si nu neaparat numai pentru persoanele cu autism, ci pentru orcine se simte …inafara normelor. Un parinte cu copil cu autism, stie ca este de multe ori pasibil de judecata celor din jur, atunci cand propriul copil face o criza de isterie, cum numai un copil cu autism poate sa o faca in public. In acel moment acest parinte gandeste despre spectatorii din jur “Daca-ar sti ei cu ce ma confront eu, totul ar fi diferit acum”.
Autismul afecteaza perceptia copilului asupra realitatii inconjuratoare. Astfel copiii cu autism par perfecti pe dinafara, perceptia difuza a realitatii fiind un obstacol care nu este evident pentru persoanele din jur. Frica lor existentiala este atat de mare incat manifesta o mare nevoie de a controla mediul si comportamentul persoanelor de sprijin. Sunt rigizi si par incapatanati. Refuza sa fie implicati in diverse activitati, sau sa li se schimbe traseul, sau sa nu li se mai cumpere revista care le confera atata siguranta. Foarte usor un copil cu autism poate fi catalogat ca fiind obraznic, nonconformist, opozitionist, dominat de rasfat, purtandu-se nebuneste uneori.

Si acum cateva ganduri ale unui parinte cu copil cu autism: “Opreste-te din a te uita la mine cu repros…si opreste-te din a sopti persoanei de langa tine despre cat de obraznic si prost crescut este copilul meu. Opreste-te din a gandi ca copilul meu este RAINMAN, opreste-te din a gandi ca este un retardat…poti gandi doar …UITE UN PARINTE CU COPILUL LUI..asta m-ar multumi pe deplin deoarece asta suntem cu totii in ultima instanta”.

Esti sau nu autist, tanar sau batran …tine minte si aplica aceste trei indemnuri cu persoanele pe care le cunosti sau nu in jurul tau. Astfel poti contribui cu acceptare, prietenie si pace in comunitatea din care faci parte.

Sinzina Burcea
Psiholog Clinician Specialist
0742700962
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
Publicat de SINZIANA BURCEA la 03:46 2 comentarii


[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

nu ma pot abtine D NA SANZIANA BURCEA cea care a publicat cele de mai sus este MINUNEA noastra cu care Edi face terapie sa i dea d zeu sanatate si putere .

"Să fii un copil cu autism, dar să te descurci bine în lumea ta înseamnă să ai în preajma ta oameni care să te înveţe cum se mânuieşte absolut fiecare lucru, că „lapte” e şi acela din sticlă şi cel din cană şi că are acelaşi gust, că nu păţeşti nimic rău dacă îl bei, că toate creioanele sunt creioane… nu numai acelea roşii şi scurte sau cele care au gumă de şters sau cele cu o inscriptie aurie, că „ce mâncare preferi?” sau „care e mâncarea ta preferată?” pot avea acelaşi răspuns, că drumul către grădiniţă poate fi uneori diferit.

Imaginează-ţi un copil care îşi doreşte enorm să atingă un obiect de pe un raft al bibliotecii. Priveşte secunde sau minute în şir într-acolo pentru că nu bănuieşte că ar putea solicita ajutorul celor din jur deşi ştie mai multe cuvinte decât copiii de seama lui. Să fii părintele unui copil cu autism înseamnă să fii alături de el la tot pasul, pentru tot restul vieţii lui poate, să îl înveţi lucruri pe care ceilalţi le învaţă de la sine.

Persoanele cu autism ne pot învăţa enorm de multe: sinceritatea şi candoarea pură, pasiunea fără limite pentru unele lucuri simple (baloanele de săpun) sau complicate (pentru „noi”) ca galaxiile şi universul cifrelor şi bucuria imensă de a trăi în prezent. „Ei” pot fii adevarate enciclopedii, „noi” nu putem. „Ei” pot reda detalii pe care „noi” nu le-am putea observa uşor. „Ei” pot reproduce o sonată la pian după ce au auzit-o o singură dată iar „noi” abia fredonăm melodia unui refren simplu.

„Ei” sunt foarte preţioşi pentru „noi”. E suficient să ne deschidem minţile si inimile si să acceptam că există şi alte modalitaţi de a trai sau de a vedea universul. E necesar, pentru „noi” mai ales, să le dăm şansa să îşi atingă potenţialul”.

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]