Actionare in instanta scoala

Liuba Iacoblev
Zi istorica.
Dupa 8 ani de incercari disperate de a-i face pe profesionistii Scolii speciale 10 sa adapteze instruirea-educatia.. la nevoile particulare ale copilului meu cu AUTISM, acum in cl a IXa, si de a a duce in atentia Inspectoratului scolar al mun Bucuresti si ministerului educatiei faptul ca aceasta educatie NU raspunde nici pe departe nevoilor ei educationale (caci are AUTISM si apoi retard instalat si datorita calitatii tratamentului si educatiei oferite noua de stat..), incercari fara izbinda, ba chiar am fost in permanenta pusa la zid (nu de putine ori incoltita din toate partile am iesit pe usa clasei-scolii plingind, zdrobita sufleteste de bocancii unor ‘educatori’ sau ‘manageri’, ba chiar si de parintii altor colegi ai Alexandrei), am actionat in instanta Scoala, ISMB, MECTS, alte institutii responsabile cu realizarea planului de recuperare al fetei mele (DGASPC de sector care a realizat planul de recuperare, CMBRAE
–institutia fantoma, DGPC). Astazi a fost prima infatisare la Curtea de apel de unde dosarul va fi trimis la alta instanta, caci nu era de competenta ei.. Ne asteptam sa ne mai plimbam pe la alte instante care isi vor declina competenta, caci asa se intimpla cind este vorba de pionierat intr-un domeniu..

M-am angajat in acest demers si din imensa frustrare personala, pt ca in acesti ani de baby sitting si nu de educatie Alex a pierdut orice tren spre o cit mai buna independenta si integrare sociala in viata ei de adult, potrivita potentialului ei de fapt, mereu micsorat de scoala (ex. “progresele realizate de eleva sunt in stransa dependenta cu gradul de handicap asociat grav..”, citat din penibila intimpinare la dosar de azi a Scolii 10, in care se poate vedea cum pentru specialistii scolii un grad de handicap tine locul unei evaluari profesioniste EDUCATIONALE.. ). DAR m-am mai angajat si pentru ca vreau ca si alti parinti sa aiba un exemplu si sa-si faca curaj sa faca demersuri similare in cazuri identice sau similare. Numai asa exista sansa unei schimbari in putredul sistem al educatiei speciale, si mai ales in ceea ce priveste educatia absolut inadecvata de care beneficiaza IN FAPT copiii si adolescentii nostri CU AUTISM, atunci cind nu sint de-a dreptul exclusi pe fata din sistem. Si asta se intimpla mai ales in localitati mici, unde parintii sint si mai neinformati si mai speriati de institutiile si autoritatile statului care ar trebui sa-i serveasca.