articol din ziar

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

E CRUNT CE NE ASTEAPTA :( ATAT PE NOI CAT SI PE COPII NOSTRII...STAU SI MA GANDESC CA AM IN MINE O FURIE DE IMI VINE SA IAU O PUSCA SI SA IMPUSC TOT CE INSEAMNA GUVERN :x !!! CE VOR DE LA NOI ? SA NE VADA CUM NE TARAM CA VIERMII CU COPII IN BRATE?...UNDE SA NE DUCEM DOAMNE ? CE SA FACEM DOAMNE CU COPII NOSTRII CA NU NE AJUTA NIMENI? CE SE VA ALEGE DE MICUTII NOSTRII PESTE ANII :pale: ? E CEVA DE STRIGAT LA CER DE DISPERARE... EU SUNT FOARTE INVERSUNATA PE ASTIA DE LA PRIMARIE NU STIU CE ARE DE GAND ACEST PRIMAR NENOROCIT CA NU AM VAZUT INDEMNIZATIA DE CAND AM AFLAT CA DAVID ARE AUTISM...SE FOLOSESC DE BANII LA COPILASI IN ALTE SCOPURI SI NUI TRAGE NIMENI LA RASPUNDERE SI'' COLAC PESTE PUPAZA'' DUPA CE CA NU NII DAU AU MAI SI TAIAT DIN INDEMNIZATIE 15% NU MAI E DE STAT IN TARA ASTA :!: SINCER NE VOM TOPII PE PICIOARE DE FOCUL COPIILOR NOSTRII.... :( E O TRAUMA CE SE INTAMPLA IN TARA ASTA DE C....

Tot un articol din ziar postat pe autism.ro

Copiii autişti sunt alungaţi din şcoli pe nedrept

Oana Sandu
104 afişăriLuni 25 oct 2010

Foto: Mihai Ciobanu
Octavian are 3 ani și jumătate și încă nu vorbește Ionelia Marin, din Constanţa, este mama unui băieţel cu autism pe care părinţii celorlalţi copii din grupă au încercat să-l excludă din grădiniţă. Mulţi profesori acceptă doar dacă sunt obligaţi prezenţa unui copil cu dizabilităţi în clasă.

Octavian are 3 ani şi jumătate şi este afectat de autism. Mama lui, Ionelia Marin, spune că a trecut prin mai multe spitale până a aflat de ce băiatul său nu vorbeşte şi nu răspunde la nume sau la rugăminţile ei.

La Spitalul Judeţean Constanţa a primit diagnosticul de „autism sever", în timp ce la Spitalul Clinic de Psihiatrie „Alexandru Obregia" din Bucureşti - tulburare comportamentală în negare faţă de mediul înconjurător. A primit şi alte diagnostice, între care retard mintal cu note autiste. Acum, Tavi face terapie comportamentală cu un psiholog şi a înregistrat deja unele progrese. Copilul este înscris la Grădiniţa nr. 53 din Constanţa, iar de curând părinţii colegilor lui au încercat să-l excludă din grupă.

Cum e izolat un copil cu autism

Atunci când l-a înscris pe Octavian la grădiniţă, mama i-a prezentat directoarei problemele copilului. Ionelia nu ştie însă dacă şi educatoarele au înţeles ce probleme are, fiindcă nu i-au relatat că băiatul a muşcat câţiva copii. Mama s-a trezit pusă, acum două săptămâni, direct în faţa unei cereri de excludere a lui Octavian din grupă, cerere venită din partea părinţilor celorlalţi copii. Abia atunci a aflat că băiatul ei a muşcat mai multe fetiţe, iar la una dintre cereri era ataşat şi un certificat medico-legal.

Când le-a întrebat pe educatoare de ce au ţinut secret ce s-a întâmplat, cadrele didactice au dat pur şi simplu din umeri, relatează femeia. „Mie nu mi‑a spus nimeni că băiatul meu i-a muşcat pe aceşti copii. Eu am nevoie să ştiu în ce condiţii muşcă, să-i înţeleg comportamentul, pentru că el nu vorbeşte încă".

Octavian este însoţit la grădiniţă trei zile pe săptămână de Mădălina, o terapeută plătită de mama lui. Copiii cu diferite dizabilităţi pot primi, la cerere, un profesor de sprijin sau itinerant, care să-i ajute la cursuri, pe lângă educatorul principal, însă statul îşi permite să finanţeze o astfel de poziţie doar două ore pe săptămână în multe dintre instituţiile şcolare. În cazul în care grădiniţa sau şcoala are mai mult de un copil cu dizabilităţi, rolul profesorului de sprijin devine aproape inutil.

Situaţie aproape rezolvată

La insistenţele ei, mamei lui Octavian i s-a promis că grădiniţa va angaja un psiholog care să-l ajute pe băieţel. Până acum, în ciuda faptului că are înscrişi peste 400 de copii, instituţia nu avea psiholog, pe motiv că postul e blocat, din cauza unui concediu maternal. Iar după ce mama lui Octavian s-a întâlnit cu părinţii celorlalţi copii, aceştia au renunţat la cererea de excludere.

„După şedinţă am stabilit să le sun eu pe educatoare ca să-mi explice ce s-a mai întâmplat cu Octavian în orele de grădiniţă. Le-am învăţat să-i dea de lucru, fiindcă îl izolaseră aproape. La un moment dat l-am găsit la televizor, ori nu e normal, fiindcă un astfel de copil trebuie stimulat încontinuu".

Autorităţile se declară deschise

Inspectoratul Şcolar Constanţa cere părinţilor ca, în astfel de cazuri, să contacteze imediat instituţia. Autorităţile susţin însă că cererea pentru un profesor de sprijin se poate depune după ce se obţine un certificat de orientare şcolară.

Psihologul Diana Stănculescu, coordonator la „Salvaţi Copiii", se confruntă constant cu astfel de cazuri de discriminare în şcoli sau grădiniţe.„Aceşti părinţi sunt efectiv disperaţi, fie că e vorba de copii de grădiniţă sau de şcoală. Dincolo de evaluare şi terapie, trebuie să-i informăm că nicio şcoală şi nicio grădiniţă nu are dreptul legal să facă o astfel de acţiune", spune Stănculescu.

Petiţie pentru ADHD

Anul acesta, „Salvaţi Copiii" a sesizat Ministerul Educaţiei după ce a primit mai multe scrisori de la părinţii copiilor afectaţi de ADHD, care întâmpinau probleme în şcoli. „Am întâlnit părinţi care nu-şi ştiau drepturile, care au cedat presiunilor făcute de profesori şi şi-au mutat copiii. Acest lucru a fost şi mai grav, deoarece copiii au plecat dintr-o şcoală în alta cu o etichetă gata pusă", adaugă Diana Stănculeanu, coordonatoarea Centrului de Educaţie Emoţională şi Comportamentală pentru Copii. Ea subliniază că şcolile speciale sunt pentru copiii care suferă de retard mintal, şi nu pentru cei cu autism, ADHD sau cu alte forme de tulburare de sănătate mintală.

„Părinţii trebuie să se adreseze Ministerului Educaţiei sau Inspectoratului în cazul în care copiii lor nu sunt acceptaţi la o şcoală normală. Este un abuz. Ministerul Educaţiei a trimis o scrisoare inspectoratelor şcolare prin care sublinia că orice tentativă de a exclude un copil pe astfel de motive, va fi sancţionată". Potrivit Ministerului Sănătăţii, în România, un copil din 150 este afectat de autism, însă o cifră clară a cazurilor nu este cunoscută. Strategia naţională de sănătate mintală pentru copii şi adolescenţi, cerută de autorităţile europene înainte de aderarea la Uniunea Europeană, este un document încă în lucru, din 2007.

"Părinţii trebuie să se adreseze Ministerului Educaţiei sau Inspectoratului în cazul în care copiii lor nu sunt acceptaţi la o şcoală normală."
Diana Stănculescu psiholog

"Nu mi-a spus niciuna dintre educatoare că băiatul meu i-a muşcat pe aceşti copii, înainte de a primi cererea de excludere."
Ionelia Marin mama lui Octavian

Semnale de alarmă

Posibile semne ale autismului sunt când un copil:

- nu spune niciun cuvânt până la vârsta de 16 luni
- nu arată cu degetul până la vârsta de 18 luni
- nu combină două cuvinte până la vârsta de 2 ani
- îşi pierde limbajul sau abilităţile sociale
- are contact vizual redus
- nu ştie să se joace cu jucăriile
- aliniază jucăriile sau alte obiecte
- nu răspunde la nume
- se ataşează de o jucărie sau obiect anume
- are activităţi repetitive/stereotipe (deschiderea şi închiderea repetată a uşilor, învârtitul în jurul propriei axe, fluturarea şi privitul mâinilor
- nu răspunde la stimuli auditivi
Sursa: [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Unii directori refuză terapeuţii

Luciana, la grădiniţa specială a Asociaţiei „Învingem Autismul“




Luciana Haloiu este absolventă de Psihologie şi terapeut pentru câţiva copii afectaţi de autism, în Bucureşti. Acum trei săptămâni, directoarea şcolii „Sf. Andrei" din Capitală, în care învaţă unul dintre băieţii pe care îi ajută, i-a spus într-un limbaj periferic că nu crede în cunoştinţele ei de psihologie.

Copilul cu care ea lucrează mai are un frate geamăn, care nu are niciun fel de probleme. Părinţii au cerut conducerii ca cei doi fraţi să fie înscrişi în clase separate, însă în prima zi de şcoală cei doi apăreau pe liste în aceeaşi clasă. Directoarea şcolii a motivat că psihologul şcolii i-a interzis ca cei doi să fie separaţi. "«Dacă au crescut în aceeaşi burtă, aşa vor trăi toată viaţa», ca şi când ei nu pot avea interese, profesii ori vieţi diferite", povesteşte Luciana.

„Eu i-am spus că şi eu sunt psiholog şi, din minimele mele cunoştinţe despre gemeni, lucrurile nu trebuie să stea aşa. Iar reacţia dumneaei a fost: «Dacă tu eşti psiholog, atunci eu sunt o prostituată». Apoi au urmat adevăratele motive: ne-a spus „păi cum sa-i pun în două clase, adică să stric două clase?", îşi aminteşte Luciana Haloiu.

„Cu asta să fac eu activităţi?"

O întâmplare similară a avut loc recent într-o grădiniţă din sectorul 6, nr. 209. Educatoarea fetiţei cu care Luciana face terapie comportamentală aplicată şi-a exprimat făţiş neîncrederea în copil. „I-a spus într-o zi asistentei medicale: „Uită-te la asta! Cum să fac eu cu asta activităţi?" Ea este un copil hiperkinetic, şi devine de necontrolat în lipsa unui program organizat. Am rezolvat problema făcând o sesizare conducerii. Nu mai avem nicio problemă acum, însă este vorba de o problemă de atitudine, pentru că educatoarea nu crede în şansele acestor copii", crede Luciana Haloiu.

Iniţiere, dar cu voinţă

Recent, printr-un proiect al organizaţiei Puzzle România şi al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, sector 6, câţiva profesori care au integrat în clase copii cu autism au fost invitaţi să participe la un atelier de iniţiere. Luciana Haloiu, cea care a susţinut cursul, spune că „doar doi dintre cei implicaţi au venit. Au fost trimişi alţi profesori, care nu aveau copii integraţi. Doamna directoare mi-a spus că profesorii vin în funcţie de disponibilitate. Asta deşi mereu îşi justifică problemele de la clasă cu astfel de copii prin faptul că nu sunt pregătiţi, că nu au informaţii despre dizabilitatea respectivă". La nivelul Bucureştiului, un curs asemănător, organizat de Inspectoratul Şcolar, va avea loc în luna decembrie, pentru aceeaşi categorie de dascăli.

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Un articol despre autismul in lume , tot de pe site0ul autism.ro , sau cu alte cuvinte ce inseamna integrarea in alte tari?


tanina wrote:
Ma gandeam ca sunt persoane curioase despre modul in care sunt integrati si educati copiii autisti in alte tari. Momenta am ocazia sa fiu profesor de educatie speciala intr-o scoala in America asa ca o sa va informez care e situatia aici.
In primul rand daca un elev intampina dificultati de invatare sau diferite probleme este recomandat psihologului spre evaluare. In functie de diagnostic se elaboreaza un plan individualizat de educare. Primul sprijuncare se acorda este o clasa de resource in care elevul merge 50 min pe zi si primeste ajutor la materia la care are nevoie. Restul timpului il petrece in clasa normala. Daca nu da rezultate, o comisie formata din inspector scolar, psiholog, psihopedagog, logoped, directorul scolii, si alte persoane (in functie de caz) stabileste schimbarea plasamentului copilului in clasa de self contained (unde am predat si eu 2 ani).
In fiecare scoala normala exista 1, 2 sau 3 clase speciale self contained ( in functie de marimea scolii) in care sunt educati copiii in functie de deficiente (deficiente de invatare, autism, deficiente mintale, motorii...). Profesorul de la clasa respectiva (special education teacher)preda engleza(scris, citit), matematica, science(anatomie, biologie) si social studies(geografie, istorie). La muzica, desen, educatie fizica, informatica si consiliere elevul cu deficiente merge impreuna cu o clasa normala si are aceeasi profesori ca si elevii normali. In timpul acestor activitati elevii se socializeaza cu ceilalti elevi din clasele normale.
Aici am invatat si eu ce inseamna munca in echipa si colaborarea cu ceilalti specialisti. Luna trecuta am fost invitata la o intalnire deoarece anul viitor scolar va veni la mine in clasa un copil cu autism de la alta scoala. La acea intalnire au fost prezente 12 persoane ( parinte, inspector de specialitate, directorul scolii, persoana responsabila cu elevii autisti din district, fostul logoped, viitorul logoped, fosta educatoare (copilul a frecventat gradinita anul acesta), viitoarea invatatoare, terapistul ocupational (care-l va vizita pe copil de 2 ori pe saptamana), psihologul , consilierul, fostul profesor de educatie speciala si eu( viitorul profesor de educatie speciala). Intalnirea a durat vreo 2 -3ore, timp in care s-a prezentat cazul, s-au formulat obiectivele pentru viitorul an scolar si s-au stabilit metodele si strategiile care se vor folosi.
Acel copil cu autism va merge in clasa intai intr-o clasa normala, va avea o persoana (shadow) care va sta cu el in prima parte a anului scolar, va beneficia de servicii logopedice, ocupationale si 50 min de educatie speciala pe zi (in clasa de resource unde am sa predau eu anul viitor). Toate persoanele care lucreaza cu acel copil (invatatoarea, logopedul, shadow-ul, profesorul de educatie speciala...) trebuie sa participe la un ABA training organizat de inspectorat. Intre timp se organizeaza si alte traininguri si worshop-uri despre autism la care pot participa atat parintii cat si profesorii.
Stiu ca in Romania toate lucrurile se misca greu, dar sper sa se schimbe cat mai repede. Nu spun ca sistemul american este perfect, dar sa stiti ca aici copilul e pe primul plan... Daca aveti intrebari in legatura cu acest sistem va rog sa mi le adresati.

Fara cuvinte.....la noi pina o sa se ajunga asa ( in varinata cea mai fericita...) ai nostri termina scoala.... :x

Ceva interesant :




Peste 3.800 de copii cu autism, înregistraţi oficial în România, cresc neobservaţi de autorităţi, care în prezent nu-i sprijină cu specialişti, cu servicii publice specializate în terapia ABA sau cu o educaţie adaptată nevoilor lor, transformându-i în schimb, conform legii, în adulţi bolnavi mintal.


Lupta cu autismul - un ecou surd în urechile autorităţilor
În România anului 2010, autismul, o tulburare severă de dezvoltare, de natură neurobilogică, rămâne o mare necunoscută, uneori chiar şi pentru cadre didactice sau medicale. Singurii care sunt obligaţi să înveţe pas cu pas ce înseamnă autismul şi cum se poate lupta cu el sunt părinţii care se trezesc brusc cu această problemă care le schimbă radical viaţa.

În România anului 2010, diagnosticul încă se pune foarte târziu deşi există teste simple de screening care pot indica existenţa notelor autiste înainte de împlinirea a doi ani şi care ar putea fi aplicate de orice medic de familie sau pediatru dacă ar exista un sistem cât de cât organizat.

Lipsa unei minime instruiri şi organizări face ca mii de familii, care descoperă că au un copil cu autism, să piardă timp cu diagnosticarea, informarea, găsirea unor terapeuţi comportamentali, care nu se regăsesc în nomenclator, sau cu identificarea unui consultant străin pentru terapia comportamentală ABA. Tot timpul scurs în acest fel este în defavoarea copiilor.

Costurile necesare pentru terapie pot ajunge la 1.500 de euro lunar

Dincolo de lipsa serviciilor specializate, a terapeuţilor şi a unei minime îndrumări, familiile copiilor cu autism trebuie să înfrunte o nouă problemă: cea a banilor. Costurile lunare, necesare pentru terapiile copilului ajung la aproximativ 1.500 de euro, sumă pe care puţini dintre ei şi-o permit. Şi aşa începe lupta.

"Şansele părinţilor fără posibilităţi materiale sunt mici. Ştiu cazuri de părinţi care câştigau împreună 400 de euro şi prin eforturi extraordinare au reuşit să facă campanii şi au putut să facă terapie chiar cu consultanţi străini. Inclusiv eu nu aveam această posibilitate", povesteşte Andreea Sorescu, mama unui copil cu autism şi preşedinta Asociaţiei "Învinge autismul".

Concret, o familie care are un copil cu autism beneficiază de o indemnizaţie lunară de aproximativ 700 de lei (adică nici 200 de euro), pentru handicap grav, dar costurile pentru terapii variază între 1.000 şi 1.500 de euro, uneori şi mai mult, în funcţie de consultantul străin şi de numărul necesar de terapeuţi.

"Consultanţii din SUA, care vin la noi şi lucrează cu 15 familii, ne iau un preţ mult mai mic decât este cel de acolo, adică între 35 şi 50 de dolari pe oră. Ei acolo iau şi peste 100 de dolari pe oră.

Cei din Marea Britanie cer în jur de 80 de lire sterline pe oră şi unii îţi taxează inclusiv orele petrecute în avion. Ei vin o dată la trei luni, trebuie să le dai bani de cazare, de masă şi diurnă. Acestea ar fi cheltuielile, plus cheltuielile terapeuţilor, care lucrează, în general opt ore pe zi, plus cheltuielile pentru logopedie, terapie ocupaţională", explică Andreea Sorescu.


Diagnosticarea cât mai rapidă este extrem de importantă

Multe dintre familiile care au trecut mai întâi prin şocul cauzat de diagnosticarea copilului cu autism, apoi prin disperarea de a afla ce şi cum trebuie să facă, pentru că sunt puţine cazurile în care medicii au putut să-i îndrume, au ajuns să înfiinţeze asociaţii în speranţa că aşa vor putea să-şi facă mai uşor auzite nevoile.

În timp, astfel de organizaţii au ajuns să reprezinte singurele puncte de sprijin pentru cazurile nou diagnosticate, părinţii fiind îndrumaţi şi consiliaţi de către alţi părinţi care între timp au intrat în contact cu terapeuţii şi consultanţii străini şi au început terapiile.

"Am ajuns la concluzia că nu aş da vina pe ţară, pe stat sută la sută. Pe de altă parte, trezindu-te în situaţia de a fi părintele unui copil cu autism, îţi dai seama că nu există nimic şi că trebuie să începi de la zero şi că trebuie să fii manager de echipă, trebuie să selectezi echipa, să cauţi specialişti", arată Andreea Sorescu.

Ea, dar şi alţi părinţi aflaţi în situaţii similare atrag atenţia asupra importanţei diagnosticării cât mai rapide a copilului şi recunosc că acest lucru încă nu se întâmplă în România, deşi ar putea fi la îndemâna oricărui medic.

"Când sunt mici, în copilăria mică, e foarte mare nevoie să fie diagnosticaţi la timp şi asta presupune să avem medici de familie şi pediatri formaţi, să ştie cum să facă screeningul şi după aia să-l trimită la diagnostic la medicii neuropsihiatrici. La capitolul medici de familie şi pediatri stăm încă destul de prost pentru că oamenii mai trebuie să şi fie mobilizaţi şi motivaţi să citească materialele pe care le primesc", afirmă Andreea Sorescu.

Liuba Iacoblev, preşedinta unei alte organizaţii neguvernamentale, "Autism România", s-a lovit direct de incapacitatea medicului de a pune un diagnostic ale cărui semne erau evidente.

"Mi-am dat seama de o anumită absenţă. Nu era atât de vioaie şi de comunicativă cu mine. Atunci m-am dus la doctor pentru un diagnostic oficial şi pentru a vedea ce e de făcut. La vârsta aceea, doctoriţa neuropsihiatru din Constanţa, nu un orăşel şi nu un sătuc, mi-a spus că nu e cazul să ne gândim la autism, deşi avea peste doi ani. A trebuit să aşteptăm încă un an şi ceva şi ne-am reîntors", povesteşte ea.

Diagnosticarea cu autism schimbă în întregime viaţa unei familii

Primirea unui astfel de diagnostic schimbă din temelii viaţa şi priorităţile unei familii.

"Diagnosticarea cu autism schimbă viaţa unei familii la 180 de grade. Chiar dacă o primeşti cu tărie şi lupţi, te bulversează emoţional foarte mult, chiar dacă recunoşti sau nu. Asta ţine foarte mult de mediu, de ce posibilităţi ai. Au fost nişte studii cum că, din cauza presiunii foarte mari, patru din cinci cupluri divorţează", precizează reprezentanta "Învinge autismul".

Recuperarea unui copil cu autism poate da rezultate, mai ales dacă terapia este începută de la o vârstă fragedă şi dacă este corect aplicată. Recuperarea în astfel de cazuri înseamnă că acel copil se poate descurca singur, poate face faţă emoţiilor cât mai mult singur, poate merge singur la şcoală şi poate învăţa din orice mediu aşa cum face un copil tipic.

"Specialiştii nu vorbesc de recuperare, ci «de a-l ajuta cât mai mult să-şi atingă potenţialul». E drept că potenţialul copilului e pus pe ultimul loc ca şi factor care contribuie la recuperarea lui pentru că factorii sunt multipli: ţin de părinţi, de terapeuţi, de consultanţi, de resursele pe care le ai şi apoi gradul de afectare şi potenţialul lui. Copilul e un burete care absoarbe tot ce primeşte şi atunci asta e provocarea: de a găsi metodele, intervenţia cât mai apropiată de tipicul lui şi de a-l ajuta să crească", explică Sorescu.

Ea susţine că problema acestor copii este că ei sunt introvertiţi, nestimulaţi şi nu sunt conştienţi de ei, ca sine, raportându-se la ceilalţi. Astfel, mulţi nu sunt conştienţi de corpul lor şi de aici apar probleme legate de incapacitatea de a imita inclusiv motric.

"Mi-am dat seama de acest lucru citind cartea autobiografică a unei alte autiste, Donna Williams. Povesteşte că până la 30 de ani, ea nu şi-a simţit corpul. De exemplu, dacă îşi punea mâna pe picior, ea simţea ori mâna, ori piciorul, ori niciuna. Ceea ce poate fi foarte bulversant. Nu suntem conştienţi de aceste lucruri pe care ei le trăiesc", spune Andreea Sorescu.

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
_________________

tatal unui copil cu autism, a ajuns azi la un gest disperat
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

bine ca nu sa aruncat de undeva de mai sus,e un om curajos eu sunt sigur ca nu a vrut sa se sinucida,nu il judec ,off cateodata nu stii ce sa mai zici , si-a pus viata in pericol ...dar bravo lui ca le-a atras atentia ...alte solutii de a te face auzit si inteles nu mai exista la noi in tara...si pana la urma tot neintelesi ramanem...

Pe mine una m-a apucat plansul . Omul e disperat , asa cum suntem si noi de multe ori , a vrut sa atraga atentia intregii lumi...Aveti aici articolul complet


EXCLUSIV. Preşedintele Asociaţiei Naţionale pentru Copii şi Adulţi cu Autism: "Adrian Sobaru era foarte afectat de condiţia copilului său"
23 Decembrie 2010
EXCLUSIV. Preşedintele Asociaţiei Naţionale pentru Copii şi Adulţi cu Autism: "Adrian Sobaru era foarte afectat de condiţia copilului său"
Momentul în care Adrian Sobaru s-a aruncat de la balconul Parlamentului (captură Pro TV)

"Pentru un părinte care află că are un copil cu autism este foarte important să depăşească şocul. Însă domnul Sobaru nu a reuşit să facă acest lucru, era foarte afectat. L-am cunoscut acum câţiva ani şi atunci mi-a părut labil psihic, un om care putea uşor să cadă într-o extremă", spune, pentru romanialibera.ro, preşedintele Asociaţiei Naţionale pentru Copii şi Adulţi cu Autism (ANCAA), Georgeta Crişu.

La rândul său părinte de persoană cu autism, Georgeta Crişu precizează că a lucrat, în calitate de terapeut, cu fiul lui Adrian Sobaru, Călin.

"Când am l-am cunoscut, Călin era un copil care putea vorbi şi care răspundea bine la terapie. Îl vizitam la domiciliu sau venea cu părinţii la centru, la asociaţie. În câteva veri l-am dus la munte, în drumeţii. Avea simptome clasice pentru copiii cu autism: comportament stereotip, mers pe vârfuri, limbaj repetitiv, dar nu întârziat", adaugă Georgeta Crişu.

Călin Sobaru are 15 ani, vârstă la care "comportamentul tinerilor cu autism se poate schimba în rău", după cum explică preşedintele ANCAA.

Adrian Sobaru a suferit mai multe fracturi faciale, fără ca viaţa lui să fie în pericol, după ce s-a aruncat de la unul dintre balcoanele plenului Parlamentului, la scurt timp după ce premierul Emil Boc îşi începuse un discurs.

Cazul e tratat ca unul de tentativă de suicid de către medici

Sobaru este angajat ca electrician la TVR. Poliţia a deschis un dosar penal în acest caz, pe care-l consideră accident de muncă, deoarece angajatul TVR era în timpul serviciului.

Adrian Sobaru are în jur de 40 de ani, este căsătorit şi e tatăl a doi copii.

În timpul intervenţiilor în plenul Parlamentului, el s-a urcat la unul din balcoanele sălii de plen, de unde a strigat "Boc, aţi luat drepturile copiilor".

Indemnizaţia pentru copil, tăiată de la 534 la 461 de lei pe lună


Se pare că lui Adrian Sobaru i-a fost tăiată indemnizaţia destinată copilului cu autism. El este domiciliat în sectorul 2 din Bucureşti, asta însemnând că ajutorul bănesc vine din partea primăriei de sector.

Într-un comunicat transmis pentru romanialibera.ro, Primăria Sectorului 2 precizează că Adrian Sobaru primeşte alocaţie dublă în numele copilului său: buget complementar şi indemnizaţie de însoţitor potrivit legii. Totalul acestor venituri este de 636 de lei pe lună.

"Indemnizaţia de însoţitor pentru persoanele cu handicap grav până la data de 30.06.2010 a fost de 534 lei pe lună. Incepând cu data de 01.07.2010, odată cu intrarea în vigoare a Legii numărul 118/2010, aceasta a fost diminuată la valoarea de 461 lei pe lună, alocaţia dublă şi bugetul complementar rămânând la valorile iniţiale", menţionează Primăria Sectorului 2.

Potrivit instituţiei, Adrian Sobaru a primit cele mai recente ajutoare băneşti pe 16.12.2010.

Totuşi, potrivit Mediafax, care citează surse din TVR, Adrian Sobaru ar cumula mai multe venituri.

"Are salariu de încadrare de 2.174 de lei
brut. Dar el are şi vechime mare, fapt pentru care beneficiază de 25 la sută în plus din salariul lui. Apoi primeşte venituri provenite din orele suplimentare. În plus
, are prin contractul colectiv de muncă, pentru că se ştie că are această problemă cu copilul, un sprijin material care are o valoare de trei salarii lunare de-ale lui, la nivelul unui an. Beneficiază şi de primă de concediu, care este de 85 la sută dintr-un salariu lunar", au spus sursele.

Situaţia părinţilor copiilor cu autism

Ajutoarele băneşti pe care autorităţile le acordă persoanelor cu grad de handicap - categorie în care sunt incluşi şi tinerii cu autism - sunt de două feluri, după cum aminteşte preşedintele organizaţiei neguvernamentale Autism România, Liuba Iacoblev.

"Părinţii copiilor cu autism pot să aleagă între statutul de asistent personal, devenind angajaţi cu carte de muncă ai direcţiilor pentru protecţia copilului, sau să primească din partea autorităţilor o indemnziaţie fixă, lunară. Indemnizaţia este în jurul a 400 de lei, în timp de salariul ca asistent personal poate urca spre 700 de lei, cu alte beneficii, cum ar fi gratuitate la transport, vechime în muncă şi posibilitatea de a primi pensie", spune Liuba Iacoblev.

Care atrage atenţia că, din pricina restricţiilor bugetare, tot mai multe direcţii pentru protecţia copilului fac presiuni asupra părinţilor angajaţi ca asistenţi personali să renunţe la acest statut pentru indemnizaţia fixă.

Oricum, asistenţii personali au rămas fără un sfert din salariu în urma reducerilor hotărâte de Guvern.

Asta în condiţiile în care terapia pentru un copil cu autism poate să coste
între 1.000 şi 2.000 de lei pe lună, în funcţie de numărul de şedinţe pe care şi le permit părinţii, pretenţiile şi pregătirea terapeuţilor şi eventualele medicamente sau materiale educative implicate în terapie.

Pe lângă toate acestea, autorităţile par să fi uitat că au promis părinţilor de tineri cu autism o nouă lege, care ar fi urmat să contribuie la depistarea precoce a acestei afecţiuni şi să ajute suplimentar familiile care vor să apele la terapie.

Legea ar fi trebuit să intre în vigoare de la 1 ianuarie 2011, însă - după cum spune Georgeta Crişu - normele de aplicare nu au apărut, deşi trebuiau stabilite până cel târziu în luna octombrie.

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Copiii cu autism vor fi trataţi de un robot la Cluj

Radu Neag
41 afişăriLuni 3 ian 2011


Robotul Probo Copiii din Cluj care suferă de autism ar putea fi trataţi cu ajutorul unui robot adus de doi profesori belgieni în cadrul unui proiect dezvoltat de Catedra de Psihologie Clinică şi Psihoterapie a Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei din cadrul Universităţii "Babeş-Bolyai".

Educaţiei din cadrul UBB, Daniel David, a declarat, luni, că în cadrul proiectului, care va începe marţi şi va dura două săptămâni, se va testa clinic eficienţa robotului în cazul copiilor cu tulburări de tip autist, pentru ameliorarea stării lor de sănătate. "Vom încerca, cu ajutorul a doi ingineri belgieni de la Universitatea Vrije din Bruxelles, Bram Vanderborght şi Jelle Saldien, să testăm eficienţa robotului numit Probo în cazul copiilor cu tulburări de tip autist. Vrem să vedem dacă acest robot poate fi utilizat şi pentru interacţiuni sociale. Au fost câteva proiecte europene în ultimii ani care au arătat că aceşti copii interacţionează pe anumite segmente mai bine cu roboţii decât cu oamenii. Autismul nu poate fi vindecat, încercăm să înţelegem mecanismele astfel încât să putem ameliora condiţia clinică a acestor copii. Robotul va fi testat pe patru copii de la Centrul de Autism Transilvania", a spus David.

Potrivit acestuia, psihologii clujeni vor să dezvolte, cu ajutorul robotului, câteva componente legate de autism cum ar fi "interacţiunea socială, recunoaşterea emoţiilor, expresivitatea emoţională şi ceea ce se cheamă atenţie împărtăşită, adică copilul să înveţe prin interacţiune cu adultul". "Noi sperăm ca întâi să înveţe prin interacţiune cu robotul şi apoi să generalizeze de la robot la adulţi, părinţii şi educatorii lor. Încercăm să dezvoltăm anumite abilităţi la copiii cu autism astfel încât aceştia să se adapteze mai bine la mediul înconjurător", a spus Daniel David.

Acesta a explicat că Probo este un robot "inteligent şi emoţional", care costă câteva mii de euro şi care este capabil să exprime emoţii şi ştie să identifice, în interacţiune cu copiii, emoţiile lor. "Probo poate să îi şi îmbrăţişeze. Este un robot inteligent şi emoţional, poate exprima prin mimică emoţii precum tristeţe, furie, frică, dezgust, oboseală, bucurie şi mulţumire", a menţionat David.

În funcţie de rezultatele care vor fi obţinute, robotul ar putea fi folosit ca "agent virtual" pe calculator, aceasta fiind o variantă ieftină, sau Probo urmează să fie cumpărat şi folosit mai departe în cazurile de copii cu autism.

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Fetelor di Galati, uitati ce am citit in "Viata libera" de azi (am copiat doar un fragment, cel care ne intereseaza):

Esenţial este serviciul de evaluare complexă din cadrul DGASPC, care
sprijină familia la întocmirea documentaţiei şi pentru obţinerea
certificatului de handicap.

„La noi în instituţie, familiile
sunt îndrumate către serviciile medicale de specialitate, pentru că
unii nici nu ştiu cui şi unde să se adreseze. Colaborăm cu instituţii
similare din ţară. La Centrul de Zi „Iovan Iorgovan” se acordă servicii
de recuperare şi readaptare a copilului cu handicap grav, aflat în
familie”, ne-a spus Manon Cristoloveanu.

Pe de altă parte,
pentru că din ce în ce mai mulţi copii autişti vin spre DGASPC, aceasta
va trebui să-şi dezvolte serviciile în acest sens. Asta presupune muncă
de pionierat, cheltuieli, specialişti şi măcar un centru de zi pe care
Manon Cristoloveanu îşi doreşte să-l realizeze.
Din februarie

Echipă mobilă de intervenţie

Galaţiul
profită de pe urma unui proiect naţional şi, din februarie, va avea o
echipă mobilă de intervenţie pentru copiii cu handicap. „Vom avea o
maşină utilată cu tot ce trebuie - echipamente medicale, de logopedie,
jocuri speciale, teste psihologice pentru evaluarea copilului, teste de
diagnosticare a tulburărilor de comportament şi echipamente de
recuperare kinetoterapeutice”.

„Echipa va fi formată din un asistent social, un kinetoterapeut, un psiholog, logoped şi asistent medical”.

„La
solicitarea părinţilor, echipa se deplasează la domiciliul copilului cu
handicap pentru a acorda sprijin. Va fi de un real folos. Abia aşteptăm
să începem!”, ne-a declarat bucuroasă Manon Cristoloveanu.

Ce nu am inteles este ca din februarie va fi centru de zi sau echipa mobila??? Cred totusi ca e vorba de a doua varianta, dar si asta e buna....

Şocant: secretar de stat in MAI suspectat de afectiuni psihice severe
Ştire | Ora: 20:45 | Data: 25. 01. 2011



Senatorul PSD Valer Marian, vicepreşedinte al Comisiei pentru Abuzuri, i-a adresat o interpelare ministrului de Interne, Traian Igaş, în care îi cere să răspundă la cîteva întrebări, una dintre ele vizînd sănătatea mentală a unui înalt demnitar din MAI.



Astfel, Valer Marian afirmă, în document, că proaspăt numitul în funcţia de secretar de stat în MAI, chestorul Ioan Dascălu, este suspectat de autism.


Senatorul a dezvoltat subiectul, pentru Inpolitics, afirmînd că, din informaţiile sale, este vorba fie de autism, fie de Alzheimer, simptomele fiind asemănătoare, pînă la un punct.

”Am primit foarte multe informaţii de la persoane care au lucrat cu dl.Dascălu şi care, toate, ridică mari semne de întrebare asupra sănătăţii mentale a domniei sale. Mai exact, dl.Dascălu are momente dese în care pierde, temporar, contactul cu realitatea, avînd priviri fixe, rătăcite, iar apoi nu ştie ce s-a întîmplat în intervalul respectiv. De fapt, acea privire fixă poate fi remarcată de oricine şi, ea însăşi, e în măsură să dea de bănuit. Există numeroase cazuri, mi s-a spus, în care el s-a remarcat prin uitarea completă a sarcinilor pe care le avea de îndeplinit, de la o oră la alta, sau un caz şi mai ciudat, cînd a plecat, brusc, în concediu uitînd să facă vreo cerere sau să anunţe pe cineva că pleacă. Nici măcar nu şi-a pus în ordine lucrurile pe birou. A plecat, pur şi simplu. După un timp, a sunat de undeva, de la mare, şi şi-a rugat colegii, senin, să îi închidă fişetul, abia atunci aflîndu-se că îşi luase concediu, cu de la sine putere”.

Senatorul spune că Dascălu nici nu este poliţist de carieră, ci inginer, el intrînd în sistem graţie faptului că a fost coleg de facultate cu Gheorghe Falcă, baronul PDL al Aradului, iar soţia sa a fost secretara fostului vicepremier Gheorghe Seculici, socrul lui Falcă. ”Lumea apreciază că în CV-ul său figurează că a lucrat inclusiv în Kosovo, dar puţini ştiu că dl.Dascălu a fost trimis acolo de şefii săi doar ca să scape de el, pentru că era incapabil să execute vreo sarcină de serviciu” mai spune senatorul PSD. El mai crede că afecţiunea lui Dascălu nu a fost depistată pînă acum oficial, între altele şi pentru că în MAI nu se mai fac controale medicale la toate nivelurile, aşa cum se obişnuia altădată.

Sursa: inpolitics.ro




[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Interesant.

iata ca si AUTISM BISTRITA , a luat atitudine , in felul ei , prin reprezentanta ei ..ANA DRAGU (pentru cine o mai tine minte ..o luptatoare de mamica dupa parerea mea )




Când n-am primit invitaţie la masa rotundă de la Bucureşti pentru discutarea normelor, mi-a părut rău, pentru că am sperat pentru o clipă că acela era locul în care s-ar mai fi putut face ceva. Mi-am dat seama repede că am ieşit în câştig stând acasă pentru că:

1. nu ai cu cine să discuţi
2. dacă ai impresia că reprezentanţii ministerelor sunt interesaţi de problematica autismului, e doar o impresie.
3. nu e lege dată în ţara asta în ultimii cinci ani care să nu fie prost concepută sau cel puţin deficitară. de ce ar face excepţie legea autismului?
4. am lucrat luni în şir la un proiect al legii respective şi de el s-a ales praful când a fost amestecat cu celelalte patru proiecte depuse de diverşi deputaţi motivaţi de diferite ONG-uri şi asociaţii de "specialişti" care nu mai ştiu cum să scoată bani din autism. legea nu avea cum să nu fie un ghiveci.
5. pot fi numărate pe degetele ţările din lume în care se decontează terapia. nici măcar în America nu se decontează în toate statele. şi vorbim de ţări cu resurse financiare rezonabile, un grad de civilizaţie ridicat şi respect pentru persoanele cu dizabilităţi. ceea ce în România nu se va întâmpla în timpul vieţii mele.

Dudu are şase ani acum. l-am înscris la şcoala de muzică. a făcut patru ani de terapie 5-8 ore pe zi. a trecut de testul de aptitudini cu brio pentru că are auz absolut. va merge la şcoală aşa cum am luptat să se întâmple, însă nenorocirea e că va trebui să se integreze într-un sistem putred în care copiii aşa zişi neurotipici aleargă ca demenţii pe coridoare, se împing, se bat, se scuipă şi se înjură. În Centrul de Resurse şi Referinţă în Autism Micul Prinţ de la Bistriţa avem 33 de copii. 15 în grădiniţe şi şcoli normale. cu şase dintre ei lucrez eu. pe toţi îi învăţăm printre altele să se poarte frumos şi să imite. ia ghiciţi ce tipuri de comportamente vor imita integrându-se în "normalitate" fără însoţitori că doar după şase ani nu mai au dreptul la servicii specializate şi până la şase ani recuperarea rămâne o chestiune de bani?

Asociaţia Autism Europa Bistriţa a trimis propuneri de modificări ale normelor metodologice propunând toate lucrurile de bun simţ: decontarea terapiei, oferirea intervenţiei specializate pe toară durata vieţii, integrarea în învăţământul de masă, etc, inclusiv corectarea normelor pline de greşeli de ortografie şi semantice (vezi definiţia ADHD-ului, halucinantă, compusă parcă de o secretară cu 12 clase). Am trimis pentru că reprezint 100 de oameni, copii şi părinţi.

Pot paria că nici una din aceste propuneri nu va fi nici măcar citită de cineva, aşa că concluzia mea după 4 ani de experienţă în domeniu este că recuperarea unui copil autist depinde exclusiv de momentul începerii terapiei, interesul şi mijloacele financiare ale părinţilor. Restul e vânare de vânt şi praf în ochi.

Asociaţia Autism Europa Bistriţa
Ana Dragu
preşedinte


a aparut pe www .autism.ro

Din pacate credem ca si la Oradea se v-a lua aceeasi masura ca si in alte orase din pacate as fii curioasa care dintre paroni ar angaja opers care are un copil cu hand si ii v-a da concediu in vacanta de vara si cand va fii copilul bolnav va citez un articol dintr-un ziar local ,,CRISANA,, din data de 3 februarie2011Municipalitatea orădeană intenţionează să reducă numărul asistenţilor personali
Autor: Claudia Bonchiş

Pentru a face economii de fonduri, municipalitatea orădeană ar putea să elimine din schema de personal asistenţii personali ai persoanelor cu handicap.

Cheltuielile cu asistenţa socială ale municipalităţii orădene rămân la nivelul anului 2009. Potrivit directorului Direcţiei Economice din cadrul Primăriei Oradea, Eduard Florea, intenţia municipalităţii este să limiteze numărul însoţitorilor persoanelor cu handicap grav. Numărul însoţitorilor persoanelor cu handicap a scăzut de la 1589 în 2008 la 1033 la sfârşitul anului trecut. "Există două modalităţi de plată a persoanelor cu handicap: indemnizaţia persoanelor cu handicap a cărei valoare este de 500 de lei, respectiv plata salariului însoţitorului, în acest caz cheltuielile ajungând la 990 lei. Diferenţa este aproape dublă, de aceea intenţionăm să limităm numărul însoţitorilor", a precizat Eduard Florea. Dacă în 2010 bugetul asigurărilor sociale la nivelul municipiului Oradea a fost de 52.394.680 de lei, în 2011 acesta a scăzut cu 21%, ajungând la 31.255.000 lei. În ce priveşte suma aferentă salariior pentru însoţitorii persoanelor cu handicap aceasta a fost de 11.743.765 în 2010, iar în acest an a scăzut la 11.255.000, fiind mai mică cu 4%. Nu se ştie, deocamdată, câţi asistenţi personali vor rămâne fără

Asistenţii personali ai persoanelor cu handicap nu-şi vor pierde locurile de muncă”
Foto: Mesagerul de BN

Asistenţii personali angajaţi de primării pentru îngrijirea persoanelor cu handicap nu-şi vor pierde locurile de muncă, a asigurat în cadrul conferinţei de astăzi deputatul Ioan Oltean, potrivit căruia plafonul de cheltuieli cu salariile, impus primăriilor prin Ordinul comun al miniştrilor Finanţelor şi MAI, va fi modificat.

“Plafoanele vor fi modificate, asistenţii personali nu îşi vor pierde locurile de muncă. Luni am depus la Ministerul Finanţelor o adresă fundamentată de Direcţia Finanţelor Publice Bistriţa-Năsăud în sensul majorării plafoanelor cu cheltuielile de personal pentru toate localităţile din judeţ. Este în analiză în vederea modificării plafoanelor.

Am avut o discuţie telefonică şi cu primarul Bistriţei, să revină asupra deciziei de suspendare a contractelor de muncă ale asistenţilor, pentru că plafonul va fi majorat, şi nu numai la Bistriţa, ci în toate localităţile”, a declarat Ioan Oltean.
Reamintim că plafoanele de cheltuieli cu salariile, prevăzute de Ordinul miniştrilor Finanţelor şi MAI, impuneau primăriilor reduceri de personal, apreciate de Finanţe a fi mai uşor “resimţite” dacă s-ar opera în sectorul asistenţilor personali ai persoanelor cu handicap, dat fiind faptul că aceştia şi-ar fi pierdut doar cărţile de muncă, nu şi indemnizaţiile. Opinia Finanţelor a fost însuşită de multe primării, inclusiv de cea din Bistriţa.


[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
_________________

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

a avut dreptate dl deputat
in alba iulia cu data de 1 februarie trebuia sa intre toti asistentii personali in somaj
in data de 3 februarie ne-a anuntat ca ne pastram locurile de munca cu ocazia ridicarii plafonului de salarii din partea guvernului.

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Vai Angela vi-au fost ascultate rugaciunile sa speram ca sil anoi la Oradea sa fie tot la fel

fetele dar cei 15% sedau inapoi?ca eu asa am inteles de la stiri.

Incepand din aceasta luna , Ani. Adica pe luna februarie vom lua salar majorat cu catva. Ni s-a taiat 25% si ni se da ceva inapoi..Nu stiu pana nu vad

eu am semnat azi noul contract si suma bruta este 670 ron scrisa pe el.

Sa stiti ca si pe cei 15% ce nii da inapoi ne ia impozit ,inv lui Laura aprimit astazi fluturasu si cei 15% era 150 Ron si a luat impozit, a ramas cu 63 Ron , tot ce fac e in favorea lor